PERPETABOLA  207

Urmăresc broscuța din pivnița mea rece.

De trei ani îmi păzește vinul ce trece.

Ea înfăptuiește, din ce scriu, câte un -pic-.

În timp ce savanții, teologii, nu-nțeleg nimic.

 

Inteligența ajunsă în în broscuță mea, i-l

Avansează pe Ahile, cu 2mm și cu 6 mile.




      PERPETABOLA  210

 

Pe o terasă, la o masă vecină,

Se lăuda unul, cu ce e de rușine.

Mai și urla și înjura foarte murdar;

Își permitea, spunea că e vice - primar.

 

Nesuportând mocirla din cuvinte,

Am plecat dezamăgit, disperat, ca lovit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu